Săpânța

Sapanta este o asezare foarte veche ,din documentele vremii reiese ca locuitorii comunei Sapanta s-au asezat pe teritoriul actual in jurul anului 1300. Ei au venit in tinutul Maramuresului , din locurile cu o populatie deasa intemeind aici o asezare omeneasca nu prin colonizare, ci bucurandu-se de un drept pe care il aveau de la cnejii romani, de a defrisa paduri in locuri mai bune si de a le transforma in pamanturi arabile. Sapantenii fiind oameni destoinici au reusit sa incorporeze in comuna lor mari suprafete, mult mai mari ca intindere decat oricare din comunele invecinate.

Ei doreau ca noua asezare sa fie pe o apa curgatoare ceea ce au reusit dand numele apei numele comunei.

Forma de organizare a fost la inceput obsteasca , adica pamantul era impartit in doua: o parte il formau loturile personale iar cealalta parte era pamantul comunei,pasunile si padurile comunei numite Delnita, care astazi marcheaza gardul dintre terenul arabil si fanat si pasiunea comunei.

Avand in vedere ca locuitorii Maramuresului au luat parte la rascoala de la Bobalna si la cea condusa de Horea, Closca si Crisan este important sa mentionam ca locuitorii comunei aveau cunostinta de aceste evenimente, chiar daca nu au luat parte direct la ele.

O puternica inraurire trebuia sa fi avut asupra locuitorilor comunei trecerea Transilvaniei in 1691 sub stapanirea Imperiului austriac, care in politica nationala dusa a afectat profound dezvoltarea economica, sociala, limba si obiceiurile.

In 1373 comuna Sapanta purta denumirea de ZAPANCHA si era proprietatea lui : STAN, PETRU, ILIE, MIHAI si SANDRIN, a lui GHERHES, precum si a lui NAN, STAN, PETRU, TEODOR-TIVADAR si DAN, fii lui VLADIMIR lui GHERHES.

Istoric

Prezenţa omului pe meleagurile săpânţene a lăsat urme încă din epoca bronzului. Muzeul din Sighetul Marmaţiei păstreaza vestigii arheologice din această perioadă, descoperite pe teritoriul comunei.

Comuna Săpânţa este una dintre cele mai vechi şi mai importante localităţi din Maramureş. Primele atestări ale prezenţei umane pe teritoriul comunei datează din era neolitică, din epoca bronzului. La Muzeul din Sighet sunt păstrate vestigii arheologice din această perioadă.

Cea mai veche atestare documentară este de la 30 Octombrie 1373. Numele localităţii (Zapancha), este menţionat în legătură cu un conflict legat de proprietăţi, între boierii locali şi coloniştii saşi şi maghiari aduşi de regatul maghiar. În acea diplomă se stabileşte limita dintre teritoriul acordat coloniştilor (care formeazş hotarul Câmpulungului) şi hotarul Săpânţei. Conflictul a durat mai mult timp şi este menţionat în mai multe diplome maramureşene (Ioan Mihalyi de Apsa).

Boierii din Săpânţa au luptat şi în alte rânduri pentru a-şi păstra moşiile şi unii dintre ei aveau moşii şi în alte aşezări din Maramureş. Vechile diplome maramureşene înregistrează o mulţime de familii nobile din această localitate. Dintre acestea amintim familiile: Stan, Gherhes, Tivadar, Bosa, Finta, Giurgi, Nan, Pop, Steţcu, Săpânţan, Tite, Holdis, Turda, Banc şi alţii.

Încă din acea perioadă, Săpânţa era o localitate importantă. Ioan Mihalyi de Apsa face referire în Diplomele maramureşene, la puterea economică a localităţii, amintind despre existenţa mai multor mori de apă pentru măcinatul cerealelor. Un document din 1404 aminteşte o moară pusă în mişcare de apele râului Săpânţa, despre care Tit Bud precizează că avea două roţi şi aparţinea Mănăstirii Sfântul Arhanghel Mihail din Peri.

Istoria localităţii este strâns legată de activitatea Bisericii, preoţii având întotdeauna un rol de maximă importanţă în viaţa comunităţii. Amănunte despre acest subiect vor putea fi regăsite pe paginile acestui site în secţiunea de istorie a paginii dedicată Mănăstirii Săpânţa-Peri.

De-a lungul timpului, principalele activităţi economice ale săpânţenilor au fost creşterea animalelor şi cultivarea pământului, activităţi care marchează înca viaţa comunei.