Istoricul cimitirului
Lemnul pentru MaramureÅŸ ÅŸi maramureÅŸeni,a însemnat dintotdeauna căldură, locuinţă ÅŸi unelte. Din lemn ÅŸi-au făurit maramureÅŸenii casa ÅŸi biserica, plugul ÅŸi moara, uneltele ÅŸi tacâmurile. Lemnul a mai însemnat ceva pentru localnici: lemnul a fost ÅŸi încă mai este suportul ideal pentru manifestarea geniului artistic al oamenilor de aici. Una din primele manifestări artistice ale maramureÅŸenilor, care au avut ca suport lemnul, a fost sculptura. Primul obiect din lemn care a primit valenÅ£e artistice prin cioplire, a fost bâta ciobanilor.
Păstoritul oferă ciobanului ÅŸ lungi perioade în care practic stă ÅŸi aÅŸteaptă. AÅŸteptările sunt perioade de timp greu de trecut ÅŸi atunci caută sa-ÅŸi umple timpul cu ceva. Se zvoneÅŸte, că într-o astfel de perioadă de ÅŸedere, având la îndemână nedesparÅ£ita bâtă, un pastor a scrijelit-o ÅŸi încet, încet, aceasta s-a transformat într-un adevaărat obiect de artă, fară a-ÅŸi pierde totuÅŸi utilitatea.
Într-un singur loc însă, în MaramureÅŸ, lemnul sculptat ÅŸi prelucrat artistic, a căpătat valenÅ£e noi prin acoperire cu vopsea ÅŸi pictură: în SăpânÅ£a. Undeva prin 1935, Stan Ion PătraÅŸ,pe atunci un anonim sculptor în lemn, dotat ÅŸi cu harul poeziei, a cioplit primul vers al unui epitaf pe o cruce din SăpânÅ£a. Din acel moment viaÅ£a săpânÅ£enilor a intrat în nemurire fiind imortalizată cu dalta, pe lemnul crucilor din cimitir. Pare ÅŸocant să vorbeÅŸti despre un cimitir ca despre o carte a vieÅ£ii dar asta este azi Cimitirul Vesel:un fel de arhivă, cu totul aparte, care păstrează încrustate în lemn, poveÅŸtile vieÅ£ii săpânÅ£enilor. Åži ca să fie "vesel" acest loc trebuia să fie un spectacol de culoare. Stan Ion PătraÅŸ, a făcut ceva ce nu a mai făcut nimeni până atunci în MaramureÅŸ ÅŸi nicăieri altundeva în lume: a adăugat lemnului culorile vieÅ£ii ÅŸi a transformat un loc de regulă trist, într-un vesel loc de meditaÅ£ie ÅŸi aduceri aminte. A transformat un cimitir maramureÅŸan obiÅŸnuit într-un adevărat mit.
Vestitul cimitir se află în centrul comunei,la biserica parohială. VeÅ£i găsi pe acest site fotografiile tuturor crucilor. Cimitirul are peste 800 cruci, monumente de artă populară, care se constituie într-un adevărat ÅŸi complex muzeu în aer liber! Aici monumentele au infăţişări ÅŸi semnificaÅ£ii aparte. Specificul acestui cimitir constă în crucile sale, sculptate în lemn de stejar, pictate ÅŸi versificate prin incrustare. Culoarea de fond aleasă de Stan Ion PătraÅŸ, este albastrul. Această culoare, care dă tonul caracteristic cimitirului, a fost numită albastru de SăpânÅ£a ÅŸi este puÅ£in diferită de albastrul de VoroneÅ£. EsenÅ£a vieÅ£ii celui dispărut, este surprinsă într-o imagine plastică sculptată în tehnica basoreliefului ÅŸi vopsită în culori vii folosind vopsele pe bază de ulei.
Istoria Cimitirului Veseleste destul de scurtă în timp. A trecut foarte puÅ£ină vreme din momentul în care meÅŸterul PătraÅŸ a avut geniala idee ÅŸi până când aceasta a fost îmbrăţiÅŸată de comunitatea din SăpânÅ£a. AÅŸa a luat fiinţă, sau mai bine zis s-a metamorfozat Cimitirul Vesel, din vechiul cimitir al comunei, de lângă Biserică. Din momentul în care comunitatea din SăpânÅ£a a îmbrăţiÅŸat ideea de a picta crucile ÅŸi până când fenomenul a fost remarcat , pe plan naÅ£ional mai întâi ÅŸi pe plan mondial mai apoi, a trecut iarăşi puÅ£in timp. Practic în decursul primilor ani de la apariÅ£ia primei cruci pictate, Cimitirul Vesel a devenit ceea ce este ÅŸi azi, un monument de artă populară de valoare inestimabilă, cu specific ce poate fi etichetat deja ca fiind tradiÅ£ional. RecunoaÅŸterii valorii de patrimoniu naÅ£ional i-a urmat recunoasterea internaÅ£ională, Cimitirul Vesel fiind azi parte a patrimoniul cultural universal, aflându-se sub egida UNESCO.
